Din Paltinis pe traseu montan Paltinis – Batrina- Cindrel Muntii Balea Lacul si golul alpin Balea – M-tii FagarasStarea de conservare a Rezervatiei naturale Golul Alpin si lacul Balea (de tip complex) a avut de suferit dupa construirea Transfagarasanului si intensificarea turismului; covorul vegetal s-a redus datorita numarului mare de autovehicule si turisti care campeaza in zona, iar o serie de specii de animale s-au refugiat in vaile din imprejurimi. Se inregistreaza si aici practicarea unui turism neecologic si a pescuitului in lac. Localizare: Muntii Fagarasului, caldarea glaciara Balea, intre varfurile Vanatoarea lui Buteanu (2508), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398), Muchea lui Buteanu (2506 m) si Piscul Balii , in aria comunei Cartisoara. Suprafata: 180 ha Acces: Sibiu – Selimbar- Avrig – Cartisoara -pe Transfagararsan- Valea Balii- traseu montan Statia CFR – Carta- traseu montan; Calcarele eocene de la Porcesti – Extravilan com. Turnu Rosu Localizare: in extravilanul comunei Turnu Rosu in partea de Sud si Sud-Est a comunei, strabatuta de cursul Vaii Sadului. Suprafata: 60 ha Acces: Statia CFR pe linia Sibiu – Podul Olt – Ramnicul Valcea (201), la 20 km de Sibiu; DJ – Talmaciu – Racovita – Avrig, varianta din dreptul statiei CFR Podul Olt spre Turnu Rosu Dealul lui Zakel – intre loc. Sura Mare si loc. Slimnic In ceea ce priveste Dealul Zakel (rezervatie de stepa, de tip complex) datorita fenomenelor de alunecare si a lucrarilor de stabilizare versant, suprafata initiala a rezervatiei s-a redus de la 11 la 5 ha; Nu exista ridicari topografice pentru ariile protejate din judetul Sibiu. Dintre speciile de plante specifice numai acestei zone amintim : – amareala siberiana (Polygala sibirica), – coada zmeului (Calla palustris) – patlagina uriasa (Plantago maxima), Localizare: in extravilanul comunei Sura Mare, intre Slimnic si Sura Mare, pe versantul dealului Zakel si Valea Sarbei. Suprafata: 5 ha Acces: 1. DJ14 Sibiu – Slimnic , iar din Slimnic pe drum de tara si poteca mai sunt de strabatut 2 km 2. Sibiu14 Sibiu – Sura Mare iar din Sura Mare pe drum de tara si poteca aprox. 4 km.
Suvara Sasilor – Extravilan Talmaciu
Localizare: Pe valea raului Sadu, intre localitatile Sadu si Talmaciu (430 m altitudine), in extravilanul orasului Talmaciu. Suprafata: 20 ha Administrator: Consiliul local al orasului Talmaciu Acces: Sibiu- Talmaciu- Sadu E81 Sibiu-Rm. Valcea pana la Talmaciu. Din Talmaciu pe DJ pana la Sadu apoi pe poteca (aprox 3 km ).
Creasta Arpaselului Arpasel – Valea paraului Arpasel
Este o rezervatie faunistica si de flora. Aici traiesc cca. 80% din caprele negre din Muntii Fagaras, marmote, ursi, acvile de munte, cervide. Rezervatia Arpasel (faunistica) este bine conservata, deoarece pe de-o parte beneficiaza de paza, iar pe de alta parte accesul este dificil, este insa puternic afectata de zgomotul datorat tragerilor de antrenament efectuate in Poligonul militar Cartisoara Localizare: Versantul nordic al Muntilor Fagarasului, pe valea Arpaselului, alaturi de Parcul natural Balea.

Cuprinde etajul alpin, subalpin si montan superior, intre 1000 m si 2500 m altitudine, pe valea strajuita de varfurile Vanatoarea lui Buteanu (2508 m) si Vartopel (2359 m) Suprafata: 732 ha Acces: Calea ferata Sibiu – Brasov, statia Arpasul de Jos. E68 – Soseaua Sibiu – Brasov – comuna Arpasul de Jos – apoi pe Transfagarasan- traseu marcat Lacul Fara Fund – Intravilan Ocna Sibiului Prezinta fenomenul de heliotermie.S-a format intr-o veche mina de sare prabusita la 1775. Se mai numeste si Lacul Lemnelor. Localizare: in intravilanul localitatii Ocna Sibiului. Pe partea dreapta a aleii spre statia CFR Ocna Sibiului
Suprafata: 0,2 ha
Acces: Calea ferata Sibiu – Medias, statia Ocna Sibiului Soseaua Sibiu – Ocna Sibiului

Orasul Rennes este capitala provinciei Bretagne din nord-vestul Frantei si poate fi localizat pe harta la confluenta raurilor Vilaine si Ile. Rennes este atestat documenatar inca din sec VI i.e.n. si a cunoscut o istorie tumultoasa. Este unul dintre cele mai mari orase ale Frantei si totodata un important centru economic, comercial si administrativ. Faima orasului Rennes este asigurata si de recenta dezvoltare din domeniul tehnologic, al cercetarii, electronicii si telecomunicatiilor. Companii celebre precum Citroen, Ouest-France, Yves-Rocher si Cannon isi au sediul in Rennes. De asemenea, orasul francez este si un puternic centru universitar, iar mostenirea culturala de care se bucura este impresionanta. Documentele de infratire dintre Sibiu si Rennes au fost semnate in 1999 ca urmare a numeroaselor contacte avute pana atunci de cele doua municipalitati.

Klagenfurt este un oras fascinant in special datorita cladirilor proiectate de arhitectii italieni din sec. XVI si XVII. Chiar daca are o istorie de peste 800 de ani, orasul austriac nu este tousi un muzeu, activitatile cotidiene desfasurandu-se aici ca si oriunde in alta parte. Klagenfurt reprezinta un obiectiv turistic important, mai ales ca in urma unor lucrari de restaurare peste 50 de curti interioare au fost deschise pentru vizitatori. Parteneriatul dintre Sibiu si Klagenfurt a fost incheiat in anul 1996.

Localizat in statul Missouri, la 120 de km. de Kansas City si St. Louis, orasul Columbia este un important centru cultural, medical si social. Orasul este cotat in mod constant ca unul dintre primele 10 orase americane ca standard de viata, iar populatia sa atinge cifra de 100.000 de locuitori. Dintre acestia, 26.000 sunt studenti in cele trei centre univeristare: Colegiul Stephens, Colegiul Columbia si Universitatea Missouri-Columbia. Carta de infratire dintre Sibiu si Columbia a fost semnata in 1994.
Alte relatii de infratire incheiate de municipalitatea sibiana: Valencia / Carabobo / Venezuela – din 1993 Wirall / Marea Britanie – din 1994 Bauru / Brazilia – din 1995 Malines / Belgia – din 1996 Thorigne-Fouillard / Franta – cu cartierul Hipodrom din Sibiu

Cercetarile facute in 1782 de catre Frantz Joseph Muller asupra acestui mineral misterios, care nu ceda aurul, si care era numit aurum problematicum, aurum paradoxum sau aurum album, iar dupa aceea corespondenta cu chimistul suedez Bergman, apoi cu Klaproth si Berzelius, au dus la concluzia ca aurul este combinat cu un element nou, necunoscut, pe care-l numeste telur (tellur, in latina = pamant), cel de-al 26-lea element cunoscut in lume. Andreas Xaver Statz (1747-1806) scrie, printre altele, in lucrarea sa “Descrierea fizico-mineralogica a minei de aur si argint din Sacaramb, Nagyag, in Transilvania…”, Viena, 1803: “Primul minereu transilvanean, care a fost denumit problematic a fost acela din mina ” Maria Hulf” (in traducere = sa ne ajute Sfanta Fecioara), in Muntii Fata Baii, langa Zlatna. “In nici o tara din lume nu exista atatea minereuri, al caror aspect exterior sa arate atat de strain si a caror componenta era pana acum atat de indoielnica, ca in Transilvania…”

La inceputul secolului al XVIII-lea, un cioban, Ion Armindean (sau Armenian) descopera la Sacaramb un loc cu minereu de aur. Primele semne de intrebare asupra elementelor prezente aici apar in 1767, cand baronul Ignat von Born, incepe extragerea de aur si pirita din acest loc. Aurul continut in aceste minerale prezinta dificultati serioase la separare. Analizele facute de catre Borzony, Mathew, Bohn nu aduc nici o explicatie, in timp ce profesorul R.v. Ruprecht considera minereul din zona ca fiind stibiu (antimoniu). F.J. Muller il contrazice pe v. Ruprecht, sustinand ca elementul nu este un mineral de antimoniu, ci o sulfura de bismut, ipoteza pe care o va nega mai tarziu, concluzionand ca metalul respectiv este unul necunoscut. Dupa mai mult de trei ani si peste 50 experimente, pentru a-si confirma ipoteza, trimite o mostra celui mai cunoscut chimist analist al epocii, suedezul Torbern Bergman. Acesta va arata la randul sau faptul ca mineralul nu contine antimoniu. Peste 12 ani, Maller trimite o alta mostra chimistului Martin Heinrich Klaproth, descoperitorul uraniului, la Berlin. Acesta confirma ipoteza lui Muller si face oficiala descoperirea acestuia din 1782, citind in fata Academiei de Stiinte din Berlin un memoriu in care se arata ca minereul de aur din zona Zlatna, Transilvania contine un metal nou pe care-l numeste Tellurium. O ultima examinare decisiva, facuta de catre marele chimist-mineralog suedez J.J. Berzelius, a adus dovada definitiva (in1832) a exactitatii analizelor lui Maller si Klaproth, descoperirea ramanand de atunci necontestata. Minereul care a dus la descoperirea telurului si nu permitea separarea aurului a fost descoperit in mina Fata Baii din Sacaramb (langa Zlatna). El a fost numit “sacarambit” sau “naghiagit” (de la denumirea maghiara a localitatii – Nagyag). F.J. Muller a realizat o valoroasa colectie de minereuri rare, care a fost achizitionata, dupa moartea sa, de Liceul Brassai din Cluj. O alta colectie de minereuri rare, la care a carei constituire si dezvoltare a contribuit F.J Muller, este cea de minereuri aurifere a lui Samuel von Brukenthal. Aceasta colectie se gaseste astazi la Sibiu. Biografie F.J. Muller von Reichenstein s-a nascut la Sibiu, la 1 iulie 1740. Dupa alte surse insa, locul nasterii sale ar fi fost la Poysdorf, Austria, la 4 octombrie 1742, ca fiu al lui Joseph Muller, consilier tezaurial. El studiaza la Viena filozofia si stiintele juridice, apoi tehnica, mineritul, mecanica, chimia si mineralogia la Academia Regala din Schemnitz (1763). In 1768 este promovat ca specialist guvernamental pentru expertize in probleme aurifere (Markscheider) in Ungaria de Sud. in 1770 este cooptat intr-o comisie guvernamentala cu probleme de minerit in Banat, fiind numit apoi, datorita meritelor, Director al minelor si industriei siderurgice din Banat. in 1775 este transferat in calitate de prim consilier al Directiei mineritului in Tirol (Austria), iar in 1778 in calitate de consiler imperial in Transilvania. F.J.Maller a fost membru al “Asociatiei cercetatorilor de stiinte naturale” din Berlin si al “Societatii pentru mineralogie” de la Jena, la care era inscris si marele poet si pasionat al stiintelor naturale, germanul Wolfgang von Goethe, ceea ce atesta renumele international al lui F.J Muller, ca om de stiinta. Datorita meritelor sale deosebite, F.J.Muller a fost innobilat de catre imparatul Franz Joseph al II-lea in anul 1788 si ridicat la rangul de cavaler al curtii imperiale cu titlul “von Reichenstein”(piatra pretioasa). In 1795 este numit inspector general al Industriei minelor si siderurgiei din Transilvania, iar in 1798 consilier imperial la tezaurariatul transilvanean.

Din anul 1802 este chemat la Viena, unde functioneaza in calitate de consilier la curtea imparatului, pana in anul 1818. F.J.Muller afost un cetatean de onoare al Sibiului, unde a locuit pana in anul 1802, fapt confirmat prin evidentele lojei francmasonice din Sibiu, al carui membru devine in 1784. De asemenea, o fotocopie din planul orasului Sibiu (sec. al XIX-lea) atesta ca pe strada Fleischer nr.36 locuia la acea data F.J. Muller. Fotocopia a fost publicata in cartea lui Horst Klusch, “Convergente transilvane”, vol. 3 decembrie 1995. F.J. Muller se stinge din viata la 12.10.1825 la Viena. Succesorii lui F.J. Maller – fiul sau, Karl Emmerch si nepotul lui, Franz Leonhard von Reichenstein – au trait si ei la Sibiu.
Profesor Plesca Elena – Colegiul Tehnic de Industrie Alimentara “TEREZIANUM” SIBIU.

Exploatarea sarii solide se dezvolta ca o metoda locala, cu puturi verticale, taindu-se sarea din vatra prin excavari circulare a camerelor in forma de con sau de clopot. Dar in minele adanci, evacuarea apelor a devenit o problema imposibil de rezolvat, care a dus la abandonarea rand pe rand a puturilor existente. Sarea, folosita ca obiect de schimb si mult apreciata de-a lungul timpului, incepea sa devina tot mai rara in zona. Uriasul bloc de sare de aproximativ 1 km lungime si 800 m latime cu adincimea pina la 200 m, a fost inca din antichitate strapuns de numeroase canale si puturi circulare sau conice, martore fiind traversele de lemn care apar din cand in cand din adancuri ,plutind pe cateva din cele 15 lacuri sarate asezate pe aproximativ 30 de hectare. In timp, ocnele de coborire in mine s-au surpat, insasi canalele s-au inundat oprind activitatea omului in adincurile minei. Dar salinele devenite impractibile pentru minerit au servit ca ascunzis pentru localnici in timp de restriste. Iar de evenimente grele nu au dus lipsa nici ocnenii.

Revolutia de la 1848 implica si garnizoana austro-ungara din Sibiu in multe actiuni militare, unele de aparare a orasului impotriva armatei revolutionare ungare conduse de generalul legendar Josef Bem, alteori de urmarire a inamicului in afara zidurilor cetatii. Intr-o asemenea actiune petrecuta in primavara anului 1849, lupte crancene s-au dat in zona Ocna Sibiului. Au murit destul de multi soldati tineri, care, departe fiind de casa au fost depusi de localnici in morminte vesnice in salinele parasite de la marginea localitatii.

Revolutia s-a terminat, localnicii s-au intors la treburile lor. S-au schimbat generatii, s-au schimbat regimuri politice, pana cand linistea salinelor parasite de peste 40 de ani a fost brusc intrerupta de senzationalul eveniment petrecut in 1891. Atunci, pe suprafata actualului lac Avram Iancu au aparut plutind linistit cadavrele a cinci honvezi / militari din armata maghiara / in uniforma militara. Mare a fost uimirea localnicilor la vederea corpurilor umane, care se prezentau intr-o stare perfecta de conservare. Parca timpul s-a oprit, si au aparut fantomele trecutului intr-o capsula a timpului, incremenita la Ocna Sibiului. In scurt timp, dr. Binder, medicul legist al orasului Sibiu face primele cercetari asupra corpurilor gasite, identifica numele lor, varsta, determinand pana si meniul consumat de acestia, inainte de decesul tragic de pe campul de lupta. Medicul legist face publica descoperirea sa in reviste de specialitate, ajungand la concluzia ca solutia de sare este un foarte bun conservant, are calitati curative deosebite, si descrie pe larg compozitia chimica a apei sarate de Ocna Sibiului.

Desteptata dupa uluirea initiala, si dupa o asemenea reclama senzationala, lumea buna a Sibiului incepe sa frecventeze zona lacurilor, iar in cativa ani oraselul adormit devine o statiune balneara cunoscuta. Se construieste Baza de tratamente, Cazinoul si hotelul elegant in stil secesionist. Lacurile Horia, Closca si Crisan se amenajeaza cu vestiare si dusuri la nivelul european de atunci. Statiunea incepe sa functioneze tot anul, vara la lacurile deschise, in sezonul rece in baza de tratament. Şi pentru ca vizitatorii sa nu se plictiseasca, apare Cazinoul bine dotat, se organizeaza baluri, serate mondene. La celebrele baluri de ziua Ana sau Ecaterina veneau persoane insemnate: ministri ,conti, generali, cu toata familia din toata Europa.

Investitiile in zona cresc, oamenii viseaza la relansarea localitatii in stil Monte Carlo. Autoritatea locala, in semn de recunostinta si omagiu eroilor asezati spre odihna vesnica in salinele ocnene, ridica obeliscul eroilor la marginea lacului Avram Iancu. Devenind loc de atractie pentru toti vilegiaturistii, se naruie in apele lacului dupa primul razboi mondial. Amintirea jertfei eoilor ramane totusi in memoria localnicilor. Zestrea de statui se imbogateste cu cateva statui abstracte semnate Caramidar … respectiv cu cei doi lei de piatra adusi de la intrarea in restaurantul Imparatul Romanilor din Sibiu depozitati in curtea bazei de tratament din lipsa de alt spatiu.

• paralela 46